Home » În căutarea referinței by Gheorghe Crăciun
În căutarea referinței Gheorghe Crăciun

În căutarea referinței

Gheorghe Crăciun

Published
ISBN :
250 pages
Enter the sum

 About the Book 

Asemanatoare in structura cu volumul „Cu garda deschisa“ e si culegerea de eseuri intitulata „In cautarea referintei“. Craciun concepe eseul ca forma mediata de confesiune, oricât de aplicat ar fi acesta asupra ideilor sau problematicii abordate- „MoreAsemanatoare in structura cu volumul „Cu garda deschisa“ e si culegerea de eseuri intitulata „In cautarea referintei“. Craciun concepe eseul ca forma mediata de confesiune, oricât de aplicat ar fi acesta asupra ideilor sau problematicii abordate- „orice lectura critica“, afirma el in „Argumentul“ de deschidere, e „o aventura in cautarea propriului eu“, iar temele eseisticii, asemeni celor ale prozei, vin din stratul personal de obsesii: „vocatia critica si vocatia epica reprezinta o vocatie a propriilor obsesii“. Oricât de abstracta sau generala ar fi problematica atinsa, eseurile ramân „tot o incercare de a ma regasi pe mine ca prozator“. Asta, desigur, in fond, caci eseurile sunt, altminteri, demersuri de acuitate ideatica, fapte de dezbatere riguros conceptuala- daca sunt o confesiune, sunt asta foarte indirect. Dar si temele si autorii tratati reprezinta, intr-adevar, „obsesii“, afinitati ale autorului- si atunci când e vorba de stricte operatii conceptuale (cum sunt dezbaterea despre „modernism si postmodernism“, cea despre „pasoptism sau bonjurism“ sau expunerea despre „experimentele“ literare din deceniul ’80-90) si atunci când e vorba de autori (Roland Barthes, Bacovia, Kavafis etc.). In mare, sectorul dedicat poetilor se va regasi integrat in „Aisbergul poeziei moderne“, reprezentând o anticipare a cercetarii sistematice de acolo. Lecturile prozei (fie ca e vorba de Kogalniceanu, fie ca e vorba de Scoala de la Târgoviste sau de debutantul Anton-Sebastian Floratiu) cauta sa valorizeze componenta experimentala ori macar sa sublinieze conditia postmoderna. Sunt lecturi de afinitate, daca nu chiar lecturi de partizanat (nu atât in favoarea autorilor, cât a directiei in care se inscriu). O lectura extrem de atenta, combinând toate metodele de explorare (de la cea pur statistica pâna la hermeneutica simbolurilor) e cea dedicata lui Bacovia. Simbolist „eretic“, ba chiar simbolist „anti-simbolist“, Bacovia e urmarit pe drumul „de la simbolism la tranzitivitate“, perspectiva care duce la o transanta reevaluare a ultimei secvente din creatia poetului- acesta devine, tocmai prin secventa „tranzitiva“, „cel mai contemporan dintre toti marii nostri poeti“ ai secolului trecut. Analizele intreprinse detaliat si in profunzime de Craciun justifica indestul tentativa de rasturnare a clepsidrei creative bacoviene. (Al. Cistelecan)